Top 4 activități must-do în Norvegia

Ok! Ce e cu Norvegia asta? Te-am înnebunit cu atâtea poze cu reni, cu husky, cu aurore. Se merită să vizitezi Norvegia? Absolutely!!  Vei trage și tu aceeași concluzie după ce vei citi articolul acesta.

Toate experiențele pe care le-am trăit în Tromsø (oraș turistic din nordul Norvegiei) sunt demne de orice „bucket list”. Nici nu știu pe care să o pun în capul listei. Bine, dacă trebuie neapărat am să aleg Aurora F. Boreală(f-ul acela știți de unde vine).

  1. Aurora Boreală

Mereu am visat să văd aurora boreală, mi s-a părut ceva atât de ireal și încă mă fascinează. I mean, what kind of sorcery is this? Așa culori, verde, mov, roșu, așa lumini care parcă dansează. Nu știu, e ceva atât de spectaculos și nu mă miră faptul că de-a lungul istoriei, aurorele au fost explicate ca fiind spiritele celor care au trecut în lumea cealaltă și acum dansează în cer. Vikingii credeau că aurora este o barieră de foc ce îi protejează pe zei. De fapt, aurora boreală este explicată științific fără a lăsa loc de îndoială. Am să încerc să mă fac cât mai ușor înțeleasă.

Soarele, asemeni unei femei are din când în când niște răbufniri, mai exact erupții solare. Pământul, asemeni unui bărbat, are scutul său de protecție, mai exact câmpul magnetic. Însă atunci când are niște răbufniri puternice, soarele știe exact unde sunt punctele slabe ale pământului, mai exact la cele două capete:  polul nord și polul sud. Fenomenul ce are loc în nord se numește Aurora Boreală și cel din sud Aurora Australă.

Așadar, când particulele solare intră în contact cu atmosfera liniștită a pământului are loc un transfer de energie. Mai exact? Atomii de oxigen si azot din compoziția atmosferei degajă energia acumulată sub formă de fotoni( sau particule de lumină). Oxigenul produce culoarea verde și azotul culoarea roșie (care se produce în urma unor erupții mai puternice). Cam asta este explicația științifică trecută printr-o sită de informații.

Știai că aurorele există și pe alte planete cum ar fi Jupiter și Saturn, și pe lângă asta, se pot produce și în laborator. Acum nu știu dacă am știrbit cu ceva din frumusețea aurorelor, dar cert este că rămâne unul dintre cele  mai impresionante fenomene ale naturii. Te face să te simți mai aproape de Univers și să te uiți cu alți ochi la ceea ce cunoaștem deja, cerul.

Transformarea acestui vis în realitate nu este chiar  așa ușor de atins pentru că aurorele sunt puțin imprevizibile.

Ce trebuie să știi înainte?

  1. În primul rând, trebuie să fie cerul întunecat. (logic :)) )
  2. Perioada în care se pot vedea: din septembrie- în aprilie.
  3. Orele cu cele mai multe șanse sunt între 21:00 și 01:00.
  4. Nu ai nevoie de un tur ca să vezi aurora boreală, pentru că cerul e gratis pentru toată lumea(yey )
  5. Foarte important: există un coeficient numit Kp care face ca aurora să nu fie așa imprevizibilă. Eu am aflat în ultima noapte de acest kp. Se măsoară de la 0 la 9( in funcție de distanța până la Polul Nord) și dacă este de exemplu mai mic decât 2 (pentru Norvegia) atunci sunt șanse foarte mari să o poți vedea. Dacă sunteți cu adevărat interesați, aici este site-ul cu mai multe detalii despre acest Kp.

Pentru mine a treia încercare a fost cu noroc, dar kp-ul acesta m-ar fi scutit de câteva nopți de stat în frig.

Imaginile cu aurora îi aparțin fotografului  Ørjan Sigvartsen, căruia îi multumesc și vă invit să aruncați o privire pe colecția lui doar cu aurore imortalizate. Eu din păcate nu am reușit să scot o fotografie reușită având cunoștințe minime în materie de camere profesionale. M-am enervat și am făcut una cu telefonul, măcar să am amintire.

2. Reindeer Experience

Cam atât despre aurore, să trecem la reni. Unde îi gasești? Peste tot, pe stradă sau prin pădure, dar dacă vrei să interacționezi cu ei recomand să mergi la Tromso Arctic Reindeer  Camp. Astfel de locuri există special pentru turiști. Acolo îi poți mângâia dacă le dai ceva de mâncare și te poți da o tură și cu sania, după aceea se stă în jurul focului la povești despre cultura Sami(crescători de reni, in principal) și se servește o masă caldă. Turul  l-am luat de pe tripadvisor, a costat 135 euro și durează în jur de 4-5 ore.

Însă frumusețea renilor sălbatici nu poate fi egalată . E ceva maiestuos în libertatea lor, în indiferența lor și parcă îți transmit că sunt puternici și că nu au nevoie de nimeni pentru a supraviețui.

3.Dog sledding

Când am văzut filmul „Eight below” acum mulți ani, nu m-am gândit că am să am și eu ocazia să fiu într-o sanie trasă de 10 husky. Desigur este o mare diferență între o sanie cu câini pe care o folosești atunci când este singura opțiune de transport dintr-o regiune arctică intr-alta și o sanie folosită în scop turistic.

Dar cei de la Villmarksenter au făcut în așa fel încât să te simți teleportat intr-un decor autentic. Traseul este printr-o pădure dar și pe marginea mării. Sania este de maxim două persoane și în spate stă în picioare un „musher”, adică cel care conduce sania. Însă simți un sentiment ciudat când te lași condus de niște câini, pe care nu prea îi poți controla.

L-am întrebat pe „șofer” cum este ales câinele din față, ce calități trebuie să aibă? E mai deștept, e mai puternic? Și a zis că nu. Calitatea numărul 1 este aceea de se concentra cu ușurință, de a se focusa. (Aha, deci nu doar la oameni e o calitate de top)

Când ceilalți câini se lasă distrași de un factor extern, liderul rămâne concentrat la drum. Am mai întrebat cât durează dresajul și mi-a zis că aproape nu este nevoie. Ei se nasc cu dorința de alerga, „o au în sânge”. Asta pentru că de mulți ani câinii au fost principalul mijloc de transport în regiunile arctice.

Un tur cu sania cu câinii a costat 190 euro și a durat 4 ore.

4. Snowmobil

O altă activitate interesantă este condusul unui snowmobil, în munții Lyngen. Turul ține jumătate de zi,costă in jur de 150€ si include transportul cu mașina până la locul de plecare, unde am primit și haine groase, mănuși, cască, ghete, tot ce iți trebuie ca să nu ingheți ( și tot eram cât pe ce).

Fiecare snowmobil era pentru două persoane, eu am mers cu un prieten drag și am făcut schimb pentru locul din față la fiecare oprire. Adrenalina o găsești, cu siguranță, mai ales când treci pe lângă mare și drumul este înclinat. Asta și pentru că poziția corpului avea un cuvânt de spus în stabilitatea snowmobilului, era necesară contrabalansarea  la curbe.

Dacă nu ai mai condus, nu îți fă griji in afară de o frană și o accelerație nu are decât un buton de oprire/pornire. Deci, este foarte simplu de condus și atenția poate fi ușor direcționată spre peisajele de un alb imens și aleile înguste printre copaci.

Mulțumesc că ai ajuns până aici și sunt curioasă care este activitatea pe care tu ai pus-o în cap de listă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *